|
||||
 |
||||
|
ذهل الرومانيون بعد ان بثت قناة الجزيرة القطرية شريطا مسجلا يظهر الصحفيين الرومانيين الذين اختطفوا في بغداد يوم الأثنين الثامن والعشرين من شهر مارس/آذار. يظهر الشريط الرومانيين الثلاثة وشخصا رابعا جالسين على الارض بينما يصوب رجلان عليهم البنادق. وفقا لتقرير الجزيرة فان الصحفيين محتجزون من قبل جماعة غير معروفة لم تتقدم بأي مطالب. المحتجزون هم: الصحفية/ ماري جان ايون و المصور/سورين دوميترو مشكوتشي اللذين يعملان لحساب محطة بريما التلفزيونية و الصحفي/ اوفيديو اوهانسيان الذي يعمل لصحيفة رومانيا ليبرا . ومن المثير للسخرية ان الأختطاف حدث في وقت يقوم به الرئيس الروماني ترايان باسيسكو لقوات الحلفاء في العراق و أفغانستان. و يوجد في أفغانستان حوالي خمسمائة جنديا رومانيا وفي العراق حوالي ثمانمئة آخرين كجزء من التحالف الذي تقوده الولايات المتحدة. و يعد مصير الصحفيين الرومانيين في خطر, خاصة بعد اعلان الرئيس الروماني رسميا في بغداد أن رومانيا لن تسحب قواتها من العراق. ويلقي عدد من الصحف باللوم على الوكالة الكويتية كونا لخرق التعتيم الأعلامي على زيارة الرئيس باسيسكو للكويت قبل زيارة القوات الرومانية في العراق. تربط هذه الصحف بين تسريب المعلومات وبين الأختطافات ذاكرة أن الأختطافات حدثت في نفس اليوم الذي تسربت فيه المعلومات عن الزيارة التي كانت من المفروض ان تكون سرية. الرومانيون في حالة ذهول خاصة وأن المخطوفين صحفيون مشهورون. ينتظر جميع الرومانيين تحريرهم. وقد نظم زملاء المختطفين احتجاجا في مدن سيبيو و كرايوفا و بوزاو. و رفع فريق كرة القدم الروماني يافطة كبيرة قبل مباراتهم مع مقدونيا كتب عليها (حرروهم !). بينما امتلأت وسائل الأعلام الرومانية بالافتراضات والسيناريوهات التي تربط ما بين الاختطاف وسياسيين مهمين, رجال اعمال رومنيين من أصل عربي, وحتى جهاز الاستخبارات السوفيتي السابق, وصولا الى بغداد ودمشق. اختطاف الصحفيين الرومانيين والمفاوضات الهادفة للافراج عنهم غريبة وفريدة من نوعها .في حين ان الاوساط الرومانية الرسمية والمخابارات متكتمة, يزعم عمر هيثم وهو رجل اعمال روماني من اصل سوري قيد التحقيق لجريمة ما, ان الخاطفين اتصلو به طالبين اربع ملايين دولار كفدية. هيثم هو الذي رعى رحلة الصحفيين الى العراق وله اتصالات مع الحكومة العراقية الجديدة.وهو عضو في الحزب الروماني اليساري (الحزب الاشتركي الديمقراطي) الذي كان في الحكم سابقا كما ان هيثم هو أحد أصدقاء الرئيس الروماني السابق و هو أيضا شريك عمل والد أحد اصحفيين المفقودين في العراق. وفقا للصحيفة اليومية "زيوا" المستهدف في عملية الختطاف هو الرئيس الروماني ترايان باسيسكو وسياسته في منطقة البحر الأسود. كما يعد الصحفي اوفيديو اوهانسيان هدفا أيضا منذ بدء عمله في صحيفة رومانيا ليبرا .فهو كشف عن شبكة عملاء اجنبية كانت قد تسللت الى جهاز المخابرات الروماني, لهم اتصالات مع اجهزة مخابرات سوفيتية سابقة بهدف تدمير سياسة رومانيا الخارجية الداعمة للولايات المتحدة. كغيرها من دول اوروبا الوسطى والشرقية التي تدين لواشنطن لمساعدتها على التخلص من الشيوعية, تعد رومانيا حليفا للولايات المتحدة لطالما دعم الحرب في العراق. فقد قدمت رومانيا – كعضو في حلف الناتو – دعما لوجيستيا وقوات عسكرية في العراق وفي بقع ساخنة اخرى مثل أفغانستان وكوسوفو والبوسنة. كما و ان رومانيا, كجارتها بلغاريا, تسعى لوجود قواعد عسكرية امريكية دائمة على البحر الأسود, بالرغم من أن اكثر من نصف الشعب الروماني يعارض الحرب في العراق. حتى لو افرج الخاطفون عن الرهائن بفدية في نهاية المطاف, يبقى الواقع أن عملية الاختطاف تعد عقابا لمشاركة رومانيا في غزو العراق .وقد جعلت هذه العملية موضوع الارهاب في مقدمة المشادات الوطنية حول مشاركة رومانيا. ومع ان الشعب معارض للحرب فان عملية الاختطاف لم تولد رد فعل فوري ضد مشاركة رومانيا في الحرب في العراق. دان ستوانسكو القاهرة Tensiune maxima in Egipt dupa atentatele din Sinai Autoritatile egiptene au luat masuri drastice de protectie dupa atentatele din Peninsula Sinai si incearca sa afle responsabilii pentru aceste actiuni teroriste care au provocat moartea a 32 de persoane, printre care 13 cetateni israelieni, sase egipteni, doua italience si o rusoaica, si ranirea a peste 100. O terorista sinucigasa a participat la comiterea atentatului de la hotelul din Taba, au declarat oficiali militari israelieni si egipteni, citati de "The Telegraph" in editia electronica de duminica. Femeia - al carei cadavru decapitat a fost descoperit in spatele hotelului - ar fi actionat impreuna cu alti doi teroristi, care au detonat masinile-capcana in fata hotelului Hilton din Taba. In cursul zilei de sambata, peste 20 de beduini au fost arestati si interogati la Ras Shitan de catre serviciile de informatii egiptene in legatura cu atentatele de joia trecuta din Sinai. Printre interogati, se afla si proprietarul campingului din zona. La aceasta ora, in intreg Egiptul atmosfera este foarte tensionata, iar la doua zile dupa atentate a fost declarata stare de urgenta in Cairo. Egiptenii se considera victime ale acestor atentate in aceeasi masura ca si israelienii, nu numai in ceea ce priveste pierderea de vieti omenesti, dar si prin faptul ca principala industrie a tarii, turismul, va fi afectata pentru cel putin doi ani. Politia a instalat puncte de control si bariere pe principalele artere de circulatie din Cairo si in special in zonele unde se afla turisti straini. De asemenea, sunt folosite oglinzi pentru a verifica daca masinile transporta bombe. La principalele hoteluri si puncte turistice din Cairo si alte orase egiptene, pe langa detectoarele de metale si aparatele cu raze X, care se afla de mai multi ani in functiune, politia si-a marit efectivele. Doar taximetristilor li s-a permis sa se apropie de hoteluri. Imediat dupa atentate, intreaga peninsula Sinai a fost declarata zona militara inchisa si porturile si aeroporturile egiptene au fost inchise traficului pentru a impiedica teroristii sa fuga. Pescarii si iahturile din porturile de la Marea Rosie au primit interdictie de a iesi in larg. Tunelurile de sub Canalul Suez, care leaga Egiptul de Peninsula Sinai, au fost si ele inchise. In acelasi timp, Egiptul a cerut Israelului sa renegocieze tratatul de pace care interzice prezenta armatei egiptene in Peninsula Sinai. Guvernul de la Cairo intentioneaza sa stationeze forte militare in peninsula pentru a combate gruparile fundamentaliste islamice care utilizeaza aceasta zona ca avanpost pentru actiuni teroriste. Pentru egiptenii de rand, aceste atacuri au fost un adevarat soc. Intr-o tara ca Egiptul, unde exista foarte putina simpatie pentru Israel, suferinta produsa de aceste atentate a adus mai aproape arabii si israelienii, dar a creat si multe supozitii si teorii conspirative. Spre exemplu, persoane ca Mohammed Sayed, doctor din Cairo, considera ca aceste atentate au fost puse la cale de serviciile secrete israeliene pentru a sabota economia Egiptului si pentru a distrage atentia opiniei publice internationale de la problema teritoriilor palestiniene ocupate. Cu toate ca pareri ca acestea nu sunt majoritare in Egipt, multi considera ca incursiunile armatei israeliene in Gaza, care au dus la moartea a aproape 100 de palestinieni intr-o saptamana, i-au influentat pe teroristi sa atace cetatenii israelieni care isi petrec vacantele in Egipt, la Marea Rosie. Egiptul a fost o tara relativ linistita in ultimii sapte ani, cand guvernul a actionat puternic impotriva fundamentalistilor islamici. Aceste actiuni au inceput in 1997, cand 58 de turisti au fost masacrati la Luxor. Acum, guvernul presedintelui Mubarak si serviciile de informatii egiptene cauta persoanele implicate in atentate. Este de asteptat ca aceste cautari sa se soldeze cu un val masiv de arestari in randurile militantilor islamici, la fel ca in 1997. Fratia Musulmana, grupare interzisa in Egipt, dar care functioneaza in semiclandestinitate si este banuita de legaturi cu Al Qaeda, va fi principala tinta a acestor actiuni. Un articol de Dan Stoenescu Marti 12 Octombrie 2004 (ROMANIA LIBERA) Reforma politica in Egipt Presedintele egiptean Hosni Mubarak a cerut parlamentului sambata sa amendeze constitutia tarii pentru a permite, pentru prima data in istoria Egiptului, alegeri prezidentiale directe si pluripartite cu mai multi candidati la functia de presedinte. Intr-o declaratie televizata Mubarak a precizat ca alegerea noului presedinte se va face prin scrutin direct si secret, deschizand posibilitatea tuturor partidelor politice sa participe in procesul electoral sprijinind cate un candidat. Aceasta propunere neasteptata a venit pe fondul unei nemultumiri crescande din partea populatiei fata de faptul ca presedintele tarii nu poate fi ales direct. Conform constitutiei egiptene, la un interval de 6 ani cetatenii voteaza da sau nu pentru un candidat la presedintie propus de parlament, institutie dominata de Partidul National Democrat, al carui lider este Hosni Mubarak. Aceasta initiativa poate produce o schimbare imensa pe scena politica egipteana, unde Mubarak, in varsta de 76 de ani, a fost figura dominanta peste 24 de ani, acum aflandu-se la sfarsitul celui de-al patrulea mandat. Din 1981 presedintele Mubarak a iesit invingator in alegerile prezidentiale cu peste 90% din voturi. Comentatorii politici vad aceasta initiativa ca fiind un raspuns la presiunile interne de liberalizare si democratizare, dar si la cele externe, venite din partea administratiei Bush. Acest nou val de reforma politica din Orientul Mijlociu a inceput cu primele alegeri locale limitate din istoria Arabiei Saudite si a continuat cu alegerile generale din teritoriile palestiniene si Irak. In ultimele luni la Cairo si in alte orase egiptene au avut loc demonstratii restranse impotriva extiderii mandatului de presedinte pentru Mubarak. Pana si demonstratiile de sprijin pentru palestinieni s-au transformat in demonstratii antiprezidentiale, unde se putea auzi scandandu-se "Ajunge!", facandu-se aluzie la mandatele presedintelui egiptean. Anuntul presedintelui Mubarak a venit pe fondul unei dispute cu Statele Unite in privinta arestarii lui Ayman Nour, liderul partidului de opozitie Al-Ghad (Maine). Secretarul de stat american Condoleezza Rice si-a anulat o vizita in regiune pentru a protesta fata de aceasta decizie. Nour a fost arestat pe 29 ianuarie sub acuzatia ca anul trecut a falsificat 2000 de semnaturi pentru a-si inregistra partidul. Acesta respinge acuzatiile iar comentatorii politici locali observa ca acest scandal submina credibilitatea lui Mubarak si atasamentul sau pentru valorile democratice. Cu toate ca nu si-a anuntat inca intentia, opinia publica din Egipt se asteapta ca presedintele Mubarak sa candideze pentru un al cincilea mandat pe fondul unei popularitati destul de ridicate, dar si datorita faptului ca egiptenii sunt in general apatici la viata politica interna. In cazul in care presedintele Mubarak nu mai candideaza la functia suprema in stat, fiul sau, Gamal Mubarak, este vazut ca fiind un posibil succesor, avand in vedere ca acesta este presedintele comitetului politic al partidului de guvernamant. Un articol de Dan Stoenescu, Marti 01 Martie 2005 (ROMANIA LIBERA) EXTERNE - Luni, 4 aprilie 2005 Corespondenta din Cairo de la Dan STOENESCU Fratia musulmana revine in Cairo Membrii Fratiei Musulmane au revenit in forta pe strazile din Cairo. Acestia cerusera saptamana trecuta organizarea unei demonstratii de sprijin pentru abolirea tuturor restrictiilor care impiedica activitatile politice inaintea alegerilor prezidentiale de anul acesta. Numarul participantilor la demonstratie a fost de aproximativ 3000, cifra de altfel insignifianta, avand in vedere ca orasul Cairo are 17 milioane de locuitori, dar destul de importanta pentru a ingrijora autoritatile. Demonstratiile neautorizate sunt interzise in Egipt din 1981 cand a fost instituita legea martiala, o data cu asasinarea presedintelui Anwar el-Sadat. Protestele de duminica trecuta, din piata Tahrir din centrul capitalei egiptene, au fost diferite fata de demonstratiile anterioare, deoarece s-au luat masuri de protectie speciale. Spre exemplu, ca masura de precautie, principala cladire administrativa din zona, cunoscuta sub numele de Mogama, a fost evacuata dovedind astfel faptul ca autoritatile sunt destul de ingrijorate fata de amploarea si gravitatea manifestatiilor anti-guvernamentale. Mai mult chiar, intre 45 si 60 de membri ai Fratiei Musulmane au fost arestati la manifestarea de saptamana trecuta. Ambele actiuni demonstreaza o schimbare de atitudine a autoritatilor egiptene care sunt decise sa impiedice posibilele acte de violenta. Fratia Musulmana este o organizatie islamista fondata in 1928 care are ca scop reforma morala si sociala bazata pe Islam. Aceasta organizatie a fost de-a lungul timpului apropiata guvernului, dar si opozitiei. Unii considera aceasta organizatie ca fiind chiar "stat in stat" datorita largului sprijin de care se bucura in randul claselor defavorizate si datorita sistemului complex de organizatii caritabile pe care le sprijina pe langa moschei sau in cartierele sarace. Chiar daca Fratia Musulmana a fost scoasa in afara legii, aceasta organizatie a ramas cea mai puternica forta de opozitie din Egipt, avand si multi simpatizanti chiar din randul parlamentarilor din legislativul de la Cairo. In randul Fratiei Musulmane, a celorlalte partide politice, dar si in randul societatii civile, exista temerea ca guvernul va impune conditii dure de participare la alegeri, favorizandu-l astfel pe actualul presedinte Hosni Mubarak, care va avea pentru prima data contracandidati la alegerile prezidentiale. Anul 2005 este an electoral, iar membrii tuturor partidelor politice au devenit mai activi. Demonstratiile de duminica au fost precedate de demonstratii mai mici organizate de partidul el Ghad (Maine) si miscarea Kifaya (Ajunge!), care cereau presedintelui Mubarak sa nu mai candideze pentru un al cincilea mandat. In ziua de luni tensiunea a continuat in Egipt, centrul orasului Cairo si mai multe strazi adiacente fiind blocate preventiv de politie. ZIUA Sambata, 9 aprilie 2005 Atac terorist la Cairo Atacul terorist comis, joi, la Cairo s-a soldat cu trei morti si peste 18 raniti. Majoritatea victimelor sunt turisti straini, francezi, americani si italieni, care vizitau bazarul Khan el Khalili. Ministerul de Interne egiptean a confirmat ca noua dintre raniti erau egipteni. Locul atentatului terorist, bazarul Khan el Khalili, se afla in partea istorica a orasului Cairo, langa celebra moschee si institutie de invatamant islamic Al Azhar. Conform politiei locale, in urma investigatiilor preliminare s-a stabilit ca teroristii au folosit o bomba artizanala, avand cuie in componenta explozibilului, bomba care a explodat prematur. Autoritatile apreciaza ca unul dintre cadavrele gasite la locul atentatului este al celui care intentiona sa detoneze bomba. Atacul a fost comis in jurul orei 17, pe strada al-Moski, o strada foarte frecventata de turisti straini si unde se afla o multime de magazine de suveniruri. Atentatul de joi este al doilea dupa seria de atacuri teroriste inregistrate, in urma cu patru luni, in peninsula Sinai. E de asteptat ca deflagratia de joi sa aiba un efect negativ, nu numai asupra industriei turistice din Egipt, dar si asupra democratizarii tarii. Acest atentat va conduce, fara indoiala, la un numar mare de arestari in randul fundamentalistilor. (Dan STOENESCU, Cairo) EDITORIAL - Joi, 19 mai 2005 Ziua victoriei, ziua eliberarii? 9 Mai, Ziua Victoriei, a fost aniversata pe intreg teritoriul Rusiei prin demonstratii de amploare, parade si concerte. Cu ocazia aniversarii a 60 de ani de la infrangerea Germaniei naziste, rusii isi comemoreaza eroii si asa numita eliberare a Europei. Posturile de televziune din toata tara au difuzat emisiuni aniversare, la care au invitat veterani de razboi care au purtat uniforme din epoca stalinista. De asemenea, presedintele Putin a gratiat sute de condamnati care au luptat in cel de-al doilea Razboi Mondial. In Piata Rosie din Moscova, rusii au cantat cantece patriotice sovietice, reamintind de epoca vechiului si atotputernicului imperiu. Unul dintre cele mai populare cantece spune: "Ucraina, Georgia, Belarus, tarile Baltice si Moldova/ Aceasta este patria mea - URSS".(...) Pentru milioane de oameni din Europa de Est, "eliberarea" sovieticilor a echivalat cu jumatate de secol de oprimare si dictatura. Dupa infrangerea Germaniei naziste, sovieticii au instalat imediat guverne-marionete si asa numite "democratii ale poporului" in tari ca Polonia, Romania, Ungaria, Iugoslavia, Albania, Bulgaria si Cehoslovacia. Germania a fost impartita, iar Stalin a cerut tuturor statelor Central si Est europene sa adopte modelul sovietic. Democratia a fost abolita, fiind interzisa orice critica adusa conducerii partidului comunist. Urmand sistemul economic impus de sovietici, guvernele-marioneta decideau ce si cat de mult trebuie sa se produca in fiecare an. In tarile aflate sub ocupatie guvernele au confiscat pamanturile si proprietatile private, iar bunurile de larg consum au devenit tot mai rare si mai scumpe. "Eliberatoarea" Armata Rosie nu a ocupat doar state din Europa Centrala, ci a anexat si noi teritorii URSS-ului. Regiuni din Finlanda, Polonia, Cehoslovacia, Germania si Romania au fost anexate la Uniunea Sovietica, impreuna cu state independente ca Lituania, Estonia si Letonia. Pe aceste teritorii, cultura nationala a fost distrusa. Mai mult, ocupantii sovietici au trecut la deportari, arestari, executii, infometari deliberate si alte acte de brutalitate. Milioane de oameni au fost acuzati doar pe baza "originii si culturii straine", fiind deportati in Siberia sau in republici din Asia Centrala. Multi dintre cei deportati au ramas aici 15-20 de ani, fiind condamnati la munca silnica in lagarele Gulagului. Sute si mii de romani moldoveni au fost trimisi in Urali, in minele de carbune Kagaz si Karaganda, in Asia centrala si Kazahstan. Numarul total al romanilor moldoveni care au fost ucisi, inchisi sau deportati dupa ocuparea sovietica este estimat la 885.000. Pentru Guvernul sovietic, a fost absolut necesar sa-i mute pe romani din Republica Moldova, pentru ca rusii sa se poata stabili in locul lor si sa modifice astfel compozitia etnica a populatiei. (...) Incepand cu 1940, dar mai ales dupa 1945, peste 100.000 de letoni, lituanieni si estonieni au fost deportati de catre "eliberatoarea" Armata Rosie. Numai in Letonia, intre 1940 si 1949, aproape 35% din populatie a pierit ca urmare a razboiului, deportarilor, exilului si uciderilor in masa. In plus, peste 20% din deportatii provenind din Tarile Baltice au murit in Siberia. Mai mult, aproximativ un milion si jumatate de polonezi au fost exilati in Uniunea Sovietica dupa ocuparea Poloniei. In prezent, putini dintre rusi cunosc adevarul despre rezultatul celui de-al doilea Razboi Mondial. Rusia lui Putin ramane o tara prinsa in dogmele sovietice si nostalgii. (...) Chiar si generatia tanara, care nu a avut experienta fostului URSS, are o senzatie a pierderii prestigiului Uniunii Sovietice. Mai mult, chiar liderul Rusiei a spus ca disparitia Uniunii Sovietice a reprezentat cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului XX. Rusia lui Putin este o tara care refuza sa se impace cu propriul trecut si sa ia masuri reparatorii fata de victime. Astazi, sute de mii de kaghebisti traiesc bine din pensiile generoase ale statului si nu exista nici un fel de dosare similare cu cele deschise impotriva nazistilor dupa cel de-al doilea razboi mondial. Pentru ca Rusia sa devina o natiune cu adevarat europeana trebuie sa urmeze exemplul Germaniei si sa isi ceara scuze pentru crimele trecutului. Rusia are nevoie sa isi demonstreze atasamentul fata de democratie, statul de drept si drepturile omului prin recunoasterea trecutului sau intunecat si prin respectarea independentei altor natiuni. Noul nationalism rusesc revitalizat este impotriva acestor principii de baza. Stalin este din nou respectat de milioane de oameni si multi rusi vad doar o latura roz a mostenirii de razboi a URSS. Intre timp, trupe ruse se afla inca stationate in Moldova, Georgia si Ucraina impotriva vointei guvernelor acestor tari. Politicile paradoxale ale Rusiei si sprijinul acordat de armatele sale separatistilor din Moldova si Georgia suprima violent orice fel de miscare de independenta in cadrul Federatiei Ruse. In aceste circumstante, cand mostenirea celui de-al doilea razboi mondial este inca resimtita in multe tari, este greu de simtit un sentiment de bucurie pentru sarbatorirea zilei victoriei la Moscova. Desi Armata Rosie are merite imense in infrangerea nazismului, in eliberarea lagarelor de concentrare si prin sacrificiul celor 27 de milioane de vieti omenesti in timpul razboiului, pentru multi cetateni ai Europei de Est venirea tancurilor sovietice a insemnat 50 de ani de opresiune. Dan STOENESCU Copyright: World Security Network www.worldsecuritynetwork.com News Release COLLEGE OF ALAMEDA STUDENT NAMED TO ALL-CALIFORNIA ACADEMIC TEAM Alameda, Calif., March 7 - College of Alameda (COA) student Dan Stoenescu has been named to the First Team Phi Theta Kappa All-California Academic Team for 2001. As a First Team winner, he is acknowledged as one of the twenty most outstanding students from California community colleges and is eligible for a full scholarship of $5,000 per year for two years if he decides to attend a California State University campus. Stoenescu, as well as the other recipients, will be recognized by Governor Gray Davis and the California State Assembly in a ceremony on April 19 in Sacramento. Dan will be continuing his education with this intent of majoring in Political Science specializing in International Relation (IR). He plans on obtaining a masters degree in IR and would like a career in the foreign service. Stoenescu’s interest in politics directly stems from his experiences both after the 1989 Romania Revolution, which ousted the Communist regime, and his membership in and active participation with the National Peasant Christian Democrat Party (NPCDP) -- the most anti-communist pro-western political party in Romania today. In 1998, he was elected the president of the national high school student organization of the NPCDP, which had a membership of over 10,000 young people. From this position, Dan worked to mobilize high school students across Romania to promote a western-style democracy. In the spring of 1999, Stoenescu went to Belgrade, Yugoslavia and began writing for the weekly newspaper, Dreptatea. He concentrated his reporting on the effects of NATO bombing missions on Belgrade and their impact on the people of that city. Recognizing Dan’s important role in helping Romania’s young people build a better country and life for themselves, the Romanian Center for Communication awarded a one-year scholarship. He decided to begin his studies in Political Science at the College of Alameda with this scholarship money. At College of Alameda, Dan is an active member of our academic community. He is a Senator in the Student Government and the President of Phi Theta Kappa Honor Society. Stoenescu’s family continues to live in Romania where his father is an engineer, his mother an English teacher and his sister is pursuing her studies in law. “Dan Stoenescu is not only an outstanding student graduating with a 4.0 grade point average in May, he is also a terrific role model to all young people who strive for success,” said COA President Cecil R. Taliaferro. “Dan is not only one of our top students, he is also a teaching assistant in Political Science and also works as an assistant in COA’s computer lab. There is no doubt in my mind that Dan will achieve his goals and become a highly recognized member of his chosen profession,” Taliaferro concluded. The Peralta Community College District serves the communities of Alameda, Albany, Berkeley, Emeryville, Oakland and Piedmont. Some 26,000 students attend classes offered at College of Alameda, Laney College, Merritt College and Vista Community College. Contact: Richard Fitzsimmons Phone: (510) 748-2334 (MERIDIANUL ROMANESC 24 martie 2001 , Anaheim, California) Un "senator" roman pentru America College of Alameda din California, Statele Unite ale Americii, i-a decernat zilele trecute lui Dan Stoenescu o diploma de recunoastere a meritelor sale. Dan Stoenescu, bursier la acest colegiu, face parte din cea una din cele mai cunoscute societati ale studentilor americani, Phi Theta Kappa, unde ocupa, de altfel, functia de presedinte, si a fost ales ca senator in consiliul de administratie al College of Alameda. Romanul a intrat, astfel, in primii 20 din cei mai buni studenti din colegiile comunitare californiene. Daca va urma una din universitatile de stat din California, el va primi o alta bursa pe o perioada de doi ani de zile, in valoare de 5000 de dolari anual. Cu toate ca este student, Stoenescu are inca doua locuri de munca: este asistent la catedra de Stiinte Politice a colegiului si asistent la laboratorul de calculatoare. Dupa absolvire, romanul va urma, tot in America, un program de master in Relatii Internationale. (Evenimentul Zilei de MARTI 27 martie, 2001) Welcome to Yugoslavia… It was one of those freezing nights of March 1999 when I took the train, from the Romanian capital Bucharest, to go to Yugoslavia, a country in war just across the Danube. In spite of the warnings that many people gave me, I volunteered myself to go as a reporter for the Romanian weekly newspaper "Dreptatea." When it was almost midnight, the Bucharest-Belgrade train left the Romanian capital practically empty, traveling all night long through the plains of southern and western Romania and along the Danube. I couldn't sleep for a second during that night trying to think of a lie to tell the Serbian border patrol in order to cross into Yugoslavia. If they had known that I was a journalist, they wouldn't have allowed me to enter the country. Around six o'clock while I was finally trying to sleep, the train suddenly stopped. I was at the Romanian border, which wasn't a problem. After half an hour came the Yugoslavian border. The temperature in the train changed; it became cooler even though it was seven in the morning and the sun was up in the sky. While I was preparing my passport, the Yugoslavian border patrol stepped into the compartment. There were three huge men wearing military uniforms and carrying Kalashnikov guns. 'Dobro utra!.." they told me with strong voices. Although I was a little intimidated, I told them in Romanian that I don't understand Serbian. They then started to speak with me in Romanian. " Your passport, please." "Yes, sir", I said giving him my papers and trying to be as relaxed as possible. " What are you doing in Yugoslavia in this time of war?" " I … I just come to …to visit my sister who lives in Belgrade and is married to a Serbian", I said trying to hide my emotions. "Do you have any electronic devices with you, any printed materials as newspapers, magazines or goods that you want to declare ?" " No, I don't. I just came to see my sister because my parents are worried about her!" " Ok, you can pass, but be aware that you can't stay more than twenty four hours without making a written request to the security services or the police!" " Thank you, sir!" " Give me ten dinars now!" was the reply of the officer. This was typical for everyone who travels in Yugoslavia. It was the tip that every policeman or military officer expects in order for them to leave you alone. " Yes, sir", was my answer, knowing that it was my only way of getting into the country. "Then, welcome to Yugoslavia," the officer said. After two hours, the train finally reached Belgrade. It was a sunny day and the city looked very beautiful, like a real European capital. In spite of that, the atmosphere was strange and you could feel that by looking at the people. Years of hardship had taken their toll on the Yugoslav society. Burdened by sanctions, a massive influx of refugees, and NATO's destruction of factories and workplaces, the unemployment rate had soared. All along Revolution Boulevard, sidewalks were jammed with street vendors selling paltry goods. It was an important means of survival for many people in Belgrade. I saw two very elderly women sitting behind a card table, on which the only goods were stones, hand-painted with designs and affectionate sayings. Gasoline was strictly rationed and stations were usually closed. I frequently saw people standing by roadsides with plastic bottles of gasoline for sale. Gasoline was smuggled across the border from Romania, Bosnia-Herzegovina and Hungary as another means of survival for the destitute. Buses and streetcars were densely crowded. Windows were sealed in streetcars, a sign of air conditioning in better times. Arriving in the central square of Belgrade, I looked around for people to interview. The only people I had the courage to talk to were a group of youngsters around my age who were agitating Serbian flags. " Hi, I'm Dan! I am Romanian and I am writing an article about the events that are happening here. Can I talk to you?" "Yes!" they answered in English, looking curiously at me. For them, it was strange to speak with someone in English, taking into consideration that English was "American imperialism" for them. In a country bombed by American planes, English was the language of war, for them the bullets were speaking English. " So … I am Dan…" " Hi, I'm Nikola," said a young man that seemed to be no more than 18. "This is Danka, Miroslav and Goran", continued Nikola. " How is life during the war?" I asked Nikola. "Imagine you're a citizen in the Serbian republic of Yugoslavia. Whether or not you support Slobodan Milosovic and his regime, chances are you and your family are frightened and angered by the massive bombing of your country." "It's terrible," interjected Miroslav showing real anger. "I live 100 meters away from the Serbian Television headquarters. Around two AM, we were sitting in our room, talking...Then we saw somebody falling from the second floor. We saw a man who was hanging upside down from the first, or second floor, I don't know. His head was all covered in blood. His legs were literally crushed by the concrete block. People were running around dripping with blood. Fire and smoke all over the place. Blood could be seen everywhere. A real massacre…" " It is a tragedy …". I replied, trying to show a sign of sympathy. "Sanctions have changed our lives tremendously," Danka said. "Now we are all used to shortages of everyday necessities such as basic food, cleaning products and personal items. If you are fortunate enough to be able to afford them, you must wait in long lines." Sanctions, she added, have resulted in a "decline of salaries, pensions and a general impoverishment of ordinary people." Suddenly our discussion was interrupted by a strange noise. The sound was like no other. Hundreds of blackbirds were perched in trees throughout the park in central Belgrade, and their loud and raucous cries startled me. I had never seen so many blackbirds in one place. When asked about the blackbirds, Nikola replied, "We never had these before. They are from Kosovo. They migrated here because the bombing in Kosovo was too intense." The birds' piercing cries were unsettling, and seemed to be a harbinger of all of the pain and suffering of the people in Yugoslavia. After talking for about an hour, I convinced my friends to take me to some bombed areas in Belgrade. We walked down to view the destroyed buildings in New Belgrade, the more recently built section of the city. Nothing remained but a mound of concrete, bricks, broken boards, and upturned earth. As a sort of memorial, someone had scrawled graffiti on the remnants of an adjacent building: "Bombed March 30." With fatalistic humor, graffiti on another house read, "Sorry. You missed us." Goran described life during the bombing. "We were bombed constantly for days and nights, without any break or pause. We were without water or electricity for days. The bombing was awful, cruel and savage. We were all afraid, staying in the dark lobby for hours, listening to the scary sounds of the low-flying warplanes, detonations, children crying, car alarms, and people screaming who simply couldn't stand it anymore. Later in the war, NATO changed its tactics, and by the end they were bombing us every two hours. That was part of their psychological war, I suppose." The effects of the bombardment were widespread. "There was no bread. The bakeries couldn't produce bread without electricity. The smell of spoiled food spread from nearby supermarkets. There was no milk for children. Why are those people bombing us? Why do they hate us so much when we didn't do anything wrong to them?" asked Danka, trying not to cry. Danka revealed that every time she kissed her children goodnight "during the bombing campaign, deep inside me I was praying for God to see them healthy and alive the next morning. During those long bombing nights, they were awakened so many times by strong nearby explosions, annoyed and panicked." After hearing these testimonies I was ravaged by anger. It was almost dawn; my time in Yugoslavia was up. If I hadn't gone until seven o'clock, I could have missed my train and I would have been in real trouble with the police. I decided to leave. After saying goodbye to my new friends, I left Belgrade deluged with strange feelings. During my way back home to Romania, all kinds of thoughts started to tear up my mind. I didn't hate NATO or the Yugoslav president Milosevic who provoked this terrible war. I wasn't siding with anybody because war means death no matter which side one takes. War is famine and disaster. It is because of this, that I hate war. I hate the fact that I was born in times where people kill each other just because they have a different religion or ethnic background. I hate the fact that our world is still trapped by history's ghosts and it is not going forward. Arriving back home, I realized that my trip to Yugoslavia made me see the world with other eyes. The human tragedies of Yugoslavia made me understand that war is the most diabolic thing in the world and it is never a solution for anything. In Statele Unite s-a dat startul pentru Campania Electorala Cu cat se apropie inceputul anului electoral 2000 , lupta pentru fotoliul de la Casa Alba se inteteste . Din partea Partidului Republican , favoritul cursei este George W. Bush guvernator al statului Texas si fiu al fostului presedinte american George Bush . Democratii la randul lor se pare ca il vor nominaliza pe actualul vicepresedinte Al Gore care este insa vazut de o buna parte din americani ca fiind lipsit de carisma . Sondajele publicate de saptamanalul Newsweek , il crediteaza pe George W Bush cu 49 de procente iar pe democratul Gore cu 40 de procente . Sistemul electoral din Statele Unite este diferit de cel european , candidatii fiecarui partid trebuind sa participe la alegerile preliminare care se vor desfasura in fiecare stat din SUA . In aceste alegeri preliminare simpatizantii fiecarui partid voteaza separat candidatul pe care il prefera . Acest sistem permite membrilor aceluias partid sa aiba o confruntare , simpatizantii partidului fiind cei care au posibilitatea sa desemneze un candidat la alegerile prezidentiale . In urmatoarele saptamani vor avea loc primele alegeri preliminare in statele New Hampshire si Iowa . Pentru aceasta confruntarea electorala candidatii au pregatit clipuri electorale care se difuzeaza pe posturile locale de televiziune . Incercand sa faca o campanie pozitiva , in clipurile sale publicitare G W Bush , atacandu-l aparent pe Clinton , spune : " Cred ca este mult cinism in America zilelor noastre din cauza promisiunilor neindeplnite . Cred ca de multe ori campaniile electorale se fac improscand cu noroi adversarul . Si americanii s-au saturat de acest gen de campanie " . Temele sale sunt reducerea impozitelor , ajutorul social , educatia si intarirea armatei . Candidatul republican este considerat un conservator moderat fiind de acord cu dreptul cetatenilor americani de a detine arme , si de asemenea fiind impotriva avortului , care a fost legalizat in SUA de abea in 1973. Spre deosebire de Bush , democratul Al Gore este pentru impunerea unor restrictii celor care detin arme si pentru mentinerea impozitelor , care in Statele Unite ajung la sute de dolari pe luna pentru o singura persoana . Democratii se bazeaza in principal pe cei cu venituri reduse si minoritati in timp ce republicanii sunt simpatizati de clasa mijlocie , cei cu venituri mari si de conservatorii religiosi . Un aspect extrem de controversat in campania electorala din SUA este aspectul financiar care se pare ca a determinat pe multi candidati sa se retraga din cursa pentru Casa Alba . In timp ce George W Bush a strans pana acum aproape 50 de milioane de dolari ,candidati ca Elzabeth Dole au strans putin peste un milion de dolari , acest fapt determinandu-i sa se retraga din cursa electorala . Si candidatul democrat Al Gore a strans 25 de milioane de dolari , sprijinit fiind atat de presedintele Clinton cat si de sindicate . Un rol important in alegerile presidentiale din 2000 il va avea votul hispanicilor , care in curand vor deveni principala minoritate din Statele Unite , depasindu-i chiar si pe afro-americani . In mod traditional hispanicii au votat candidatul democratilor , deoarece acestia promoveaza o politica mult mai deshisa fata de minoritati si emigrare . In ultimul timp insa , G W Bush guvernator al Texasului unde se afla o importante comunitate hispanica , a inceput sa le gastige increderea printr-o campanie agresiva . Atat Gore cat si Bush apar pe posturile de televiziune in clipuri electorale vorbind in limba spaniola . In data de 16 septembria , ziua independentei Mexicului , aproape toti candidatii pentru fotoliul de la Casa Alba au participat la petreceri fastuase organizate de comunitatea hispanica . Aceasta noua atitudine a politicienilor americani demonstreaza ca votul hispanic capata un rol din ce in ce mai important in SUA . Alegerile presidentiale ce vor avea loc in luna noiembrie a anului viitor vor desemna persoana care va conduce destinele Statelor Unite in urmatorul mileniu si desi multi spun ca numele viitorului presedinte este previzibil , obtiunile electoratului american nu sunt clar stabilite si se pot schimba astfel incat sa avem ocazia sa asistam la o surpriza . Dan Stoenescu - San Francisco Problema armelor imparte societatea americana Dupa o relativa crestere economica si dupa ce si-a impus vointa politica in mai multe colturi ale lumii , Statele Unite se afla fara indoiala intr-o adevarata perioada de prosperitate . Salariul minim pe economie este de 5,50 dolari pe ora iar in unele orase precum San Francisco fiind sanse reale ca in viitorul apropiat acest salariu minim sa ajunga 11 dolari pe ora . In ciuda acestei prosperitati economice SUA nu sunt nici pe departe un paradis . Una dintre problemele cele mai spinoase cu care se confrunta politicienii de la Washington D.C. este problema controlului armelor . Democratii , minoritari in Camera Reprezentantilor si Senat , au propus un pachet de legi care sa intareasca controlul armelor si sa limiteze numarul posesorilor acestora . Propunerea democratilor nu este deloc agreata de majoritatea republicana din Congres care considera ca dreptul de a detine arme este un drept constitutional pentru cetatenii americani . Chiar al doilea amendament adus constitutiei SUA , votat inca din 1791 , specifica faptul ca " dreptul cetatenilor de a detine arme nu trebuie incalcat " . Problema controlului armelor este acum mai mult ca oricand discutata in societatea americana . Numai in acest an au avut loc in SUA sute de atacuri cu arme de foc , culminand in primavara cu atacul de la liceul Columbine unde au fost impuscati mai multi elevi chiar de catre colegii de clasa . Chiar saptamana trecuta la Seattle si Honolulu au fost impuscate 14 persoane in atacuri violente . In timp ce mass-media si opinia publica tind sa sustina initiativa democratilor asociatiile detinatorilor de arme , care in SUA numara sute de mii de membrii , si politicienii conservatori se opun . Cel mai elocvent exemplu este congresmenul republcan de Texas Tom De Lay care in scrisorile trimise luna trecuta alegatorilor ii anunta ca " Clinton si lobby-ul contra armelor folosesc tragedii precum cea de la liceul Columbine pentru a va opri sa va exercitati dreptul de a detine arme si sa va protejati familia ". Democratii la randul lor spera ca aceasta problema ii va ajuta la anul sa castige majoritatea in Congres . Candidatul democrat la prezidentialele din anul 2000 Al Gore , a propus chiar o lege prin care sa se instituie un sistem de inregistrae pentru toate armele . In ceea ce priveste propunerile democratilor se pare ca se va ajunge la un compromis deoarece din ce in ce mai multi republicani sunt constienti ca pozitia lor fata de problema controlului armelor le poata afecta considerabil sansele de a obtine din nou majoriatatea in Congres . La ora actuala SUA sunt singura democratie occidentala unde cetatenii nu sunt obligati sa isi inregistreze armele pe care le detin iar mitul conform caruia democratia americana a fost fondata de cei care detineau arme este inradacinat in constiinta multor americani . Dan Stoenescu - San Francisco Prietenia ruso-chineza este privita suspicios la Washington Dupa ce saptamana trecuta presedintele rus Boris Yeltin a efectuat o vizita neoficiala in China si a declarat ca " SUA nu poate sa dicteze nimic celorlalti" afirmand de asemenea ca " Bill Clinton a uitat ca Rusia este o mare putere si ca poseda arma nucleara " , presa de peste ocean a criticat dur declaratiile antioccidentale ale liderului de la Kremlin . Presa americana si oficialii de la Washington considera aceste declaratii ca fiind ingrijoratoare menita sa provoace o tensionare a relatiilor cu SUA . Aceasta apropiere de Republica Populara Chineza vine intr-un moment in care Rusia se afla in pragul unor sanctiuni economice din partea Occidentului din cauza razboiului din Cecenia iar China construieste lansatoare de rachete chiar langa coasta Taiwanului . Aceasta apropiare ruso-chineza era preconizata de majoritatea oficialilor din SUA , avand in vedere interesele similare ale celor doua puteri nuclere . Pe langa opozitia fata de hegemonia americana in lume , atat China cat si Rusia au probleme cu separatismul . China are probleme cu separatistii musulmani din vest , din provincia autonoma uygura , dar si cu tibetanii si cu Taiwanul , care s-a despartit de China comunista in 1949 . Rusia ,la randul ei, este inca considerata un imperiu , care are in componenta sa peste 100 de nationalitati . Pe langa cazul Ceceniei , in Rusia exista de asemenea si alte conflicte etnice , in special in Caucaz in Daghestan si Ingusetia , dar si economice care determina separatismul . In acest sens cel mai elocvent caz este cel al autoproclamatei republici Primorye , republica de la marea Japoniei cu o populatia majoritar rusa si care are o economie prospera fata de restul Rusiei . Aceste considerente cat si o colaborare economica reciproc avantajoasa apropie China de Rusia , ambele tari exprimandu-si opozititia fata de statutul de super-putere al SUA , pronuntandu-se totodata pentru o lume multitpolara . Relatiile cu China au devenit cu atat mai tensionate cu cat saptamana trecuta intr-o conferinta de presa presedintele Clinton si-a exprimat ingijorarea sa fata de amenintarea Chinei de a ataca Taiwanul . Aceste informatii au fost furnizate de catre Serviciul Secret al Pentagonului care a precizat ca armata chineza a instalat 100 de noi racheta indreptate spre coasta Taiwanului . Ingrijorarile oficialilor americani sunt cu atat mai accentuate cu cat ziarele de peste ocean au dezvaluit ca China lucreaza la construirea unor submarine nucleare capabile sa loveasca toate cele 50 de state din componenta SUA . Relatiile sino-americane s-au deteriorat in special dupa bombardarea ambasadei chineze de la Belgrad , presedintele Jiang Zemin declarand ca un parteneriat strategic cu Statele Unite este imposibil . De asemenea oficialul chinez a ordonat inca din aceasta vara accelerarea dezvoltarii industriei de armament si a tehnicii de lupta a armatei chineze . Avand in vedere situatia politica tensionata avem ocazia sa asistam la o apropiere a Rusiei de China atat pe plan politic cat si economic . Cu toate acestea ajutorul financiar acordat de Occident Rusiei , poate juca un rol important in detensionarea relatiilor . Ramane insa de vazut daca vor prevala amenintarile nucleare ori interesele economice ale Rusiei ,care la momentul de fata se afla in saracie si depinde in totalitate de ajutorul american . Dan Stoenescu - San Francisco Despre suprematia mondiala din perspectiva americana Traim intr-o epoca a contradictiilor: globalizare si fragmentare, pace si conflict, prosperitate si saracie. Numai cand una sau mai multe dintre aceste tendinte va castiga, epoca noastra va capata un nume debarasandu-se de ciudata denumire de "perioada de dupa razboiul rece" . Printre aceste incertituidini exista clar o realitate de netagaduit si anume Statele Unite care sunt cea mai puternica tara din lume. Intrebarea fundamentala care confrunta America zilelor noastre este cum se poate exploata acest imens surplus de putere in lume si ce se poate face cu suprematia americana? Trebuie spus ca avantajele economice si militare ale SUA cu toate ca sunt enorme, ele nu sunt nicidecum permanente. Puterea Statelor Unite este limitata de cantitatea de resurse (bani, timp, capital politic) care poate fi cheltuita, ceea ce in schimb reflecta lipsa sprijinului opiniei publice americane fata de "un imperiu mondial american" . Observatia politologului De Toqueville conform careia democratia nu este foarte potrivita pentru a conduce o politica externa este chiar mai adevarata intr-o lume fara un inamic ca Uniunea Sovietica impotriva caruia sa se poata uni natiunea.Pe langa aceasta , superioritatea SUA nu va dura. Atata timp cat noi centre de putere apar pe mapamond, pozitia Americii se va eroda. Poate nu pare asa in acest moment cand economia Americana este foarte puternica si multe tari de pe glob se zbat in saracie, insa pe termen lung tendinta de dezvoltare mondiala este in dezavantajul Statelor Unite. Alte natiuni se dezvolta si noi actori independenti de orice stat apar pe scena internationala si capata treptat putere : de la teroristul Usama ben Laden si Amnesty International la Green Peace si George Soros. La randul lor tari ca China, Rusia, India si chiar Uniunea Europeana capata o influenta din ce in ce mai mare. Pentru toate aceste motive un effort de a extinde hegemonia SUA va esua. O asemenea actiune ar fi lipsita de sprijin din partea electoratului american si ar intampina rezistenta internationala, ceea ce ar determina cresterea costurilor influentei americane si ar face beneficiile sa fie tot mai mici. In zilele noastre lumea devine multipolara,politica externa americana la randul ei, fiind dispusa sa accepte acest fapt .O lume multipolara poate fi una in care mai multe natiuni ostile, dar aproximativ egale, se confrunta sau poate fi o lume unde un numar de state fiecare posedand forta economica si miltara, coopereaza. Obiectivul Statelor Unite pe termen lung este sa convinga alte centre de putere politica, economica si militara, ca este in interesul lor sa colaboreze pentru ca societatea internationala sa coopereze eficient. Astfel pentru acest secol scopul politicii externe americane este sa incurajeze multipolaritatea caracterizata de cooperare, nu de competitie sau conflict. Intr-o astfel de lume, ordinea mondiala nu ar fi limitata de pacea bazata pe o balanta a puterii ori pe frica de escaladare a conflictelor, ci mai degraba ar fi bazata pe o intelegere intre principalii piloni de putere asupra problemelor internationale. In cartea sa " A Restored World"( O lume integrata) fostul secretar de stat american Henry Kissinger afirma ca prin multipolaritatea competitiva din Europa secolului al XIX-lea s-a reusit sa se evite razboaie majore intre marile puteri, pentru ca acestea au ajuns la un consens in ceea ce priveste cele mai importante probleme internationale. Acest gen de consens este si obiectivul liderilor politici de la Washington pentru secolul XXI . Acest obiectiv nu este atat de departe pe cat se poate crede. Chiar in zilele noastre viata internationala sta sub semnul cooperarii, in special al cooperarii economice. Organizatia Mondiala a Comertului este un mecanism obisnuit pentru rezolvarea disputelor din domeniul comertului , fiind pentru o globalizare economica; ministrii de finante se intalnesc regulat pentru a formula politici monetare si conventii larg sustinute de opinia publica incearca sa desfiinteze mita si coruptia. Relatiile economice sunt si ele reglementate de piata mondiala care pune pret pe politicile guvernelor de privatizare, reducerea birocratiei si legile falimentului, aceste politici incurajand investitiile si libera circulatie a capitalului. Relatiile politice si miltare sunt de asemenea reglementate, insa la un nivel mai restrans. Norme si tratate interzic armele chimice si biologice, testarea bombelor nucleare si a rachetelor balistice. In domeniul politic , acordurile internationale promoveaza drepturile omului, scot in afara legii genocidul si alte crime de razboi, si protejeaza refugiatii. In mod clar pe planul politico-miltar va exista o mai mare anarhie si neintelegere decat pe cel economic. Chestiunile importante raman aprig dezbatute : Cand este legitim sa fie folosita forta militara ? Ce trebuie facut pentru neproliferarea armelor de distrugere in masa ? Ce restrictii ar trebui impuse asupra modului de actiune a guvernelor, pentru a impiedica incalcarea drepturilor omului ? Numai cand va exista un consens intre marile puteri in aceste probleme se va instaura o anumita ordine. Fara o intelegere intre marile puteri, relatiile internationale se pot usor transforma intr-un sistem mult mai ostil decat este astazi. Cu o asemenea cooperare insa, se pot preveni unele din pericolele ce ar decurge dintr-o competitie intre marile puteri iar razboiul ar ramane doar un fapt istoric. Dan Stoenescu |
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
|
||||
|
